Luceafarul… scurt

Plâng, iubesc,

Cătălin, pierd

Uit…

Cred, sper,

nu vii.

Gând, dor

mort.

Cătălina om,

vis rătăcit.

Luceafăr stins,

palid, absurd.

Vreau, simt,

doare adânc.

Pasi, voce

cuvânt mut,

surd.

 

Tu şi eu ,

trist.

 

Eşti doar om.

 

— scoasa de la naftalina —

 

Ganduri inaintea Craciunului

Bun, a venit si acest moment minunat al anului. Oamenii, disperati fac shopping mult, prea mult (dupa parerea mea) incercand sa gaseasca acel unic minunat cadou pe care sa-l ofere.

Nu zic ca n-am cui face cadouri (mama) sau de unde sa primesc (tot mama) dar ma gandeam la ce face un om in preajma Craciunului. Si cum cel mai bun exemplu sunt eu, trec in revista actiunile mele specifice acestei perioade a anului.

Am facut curatenie, am spalat (stiu, nu se spala duminica dar alta zi nu mai am) …

Stau pe Facebook si ascund colinde.

Cred ca asta e perioada anului in care te poti simti, daca esti, singur. Si da, resimt singuratatea dar ma impac cu ea.

Daca am ceva pentru care sa multumesc acestui an ar fi clar jobul intai. Am sansa de a cunoaste oameni foarte faini si de a face ce-mi place.

Am terminat niste proiecte, am inceput altele noi si astept cu emotii noul an si provocarile lui. Dizertatia e aproape si probabil asta o sa-mi dea cele mai mari batai de cap, vine si sesiunea…. Minunat.

Sa vedem ce o sa fie de rev ( plec la Bran cu gasca minunata, destul de noua… si am sperante mari).

DA! Cred cu tarie ca sunt un om norocos :
- Am colegi care mi-au devenit amici foarte faini
- Am un grup de amici foarte dragut plin cu oameni interesanti
- Jobul e foarte ok si imi place ce fac
- In rest… sunt bine, merci

Voi ce faceti de Craciun ? (eu plec… la mama ) ….

PS: Pentru ca oricum apar destul de rar pe aici, Va urez tuturor UN 2011 MINUNAT SI PLIN  si UN CRACIUN EXACT ASA CUM AR TREBUI SA FIE!

 

Absurditatea “naturalului” sau … WTF ?!?

Acum 10 min m-am dus ca orice om, sa-mi iau tigari, suc si …shaworma. La minunatul loc un el care imi ia comanda apoi zambeste :

• El: ok, la pachet si sa-mi spui si mie ce-ai fumat
• Eu(crezand ca face o aluzie la parul meu pe care inca nu l-am tuns ): Din cauza parului ? (zambesc amabil)
• El: Nu, da’ imi spui si mie ce-ai tras?
• Eu: (amabil -iritat) Probabil e din cauza faptului ca am stat in fatza computerului toata ziua.
• El: ok, poate imi spui cu alta ocazie.
• Eu (vizibil iritat): Daca as avea ceva de spus as spune, probabil par obosit.
• El: stiu, asa-i spun si eu lu’ maica-mea.(zambet complicitar)

In fine, inchid conversatia ca vad ca omul e fixat pe o idee si plec.

Intrebari:
1. De cand e atat de natural si firesc sa te droghezi incat asta devine “discutie” intr-un magazin?

2. E atat de firesc incat “utilizatorii” se ajuta intre ei, recomandari, sfaturi sugestii?

3. Cat de obosit pot arata incat ala sa o tina una si buna pe a lui?

 

PS: oricine ma cunoaste stie ff bine pozitia mea in legatura cu aceasta “practica” Eu rama la tigarile clasice cu timbru, merci.

 

Hai pe blog cu MRM-ul

Buuun, de cand m-am angajat (de o luna) n-am mai scris pe aici, nu ca inainte scriam zilnic, dar acum am un motiv.

De cand m-am angajat, oricine ma intreba “cum e?” primea un singur raspuns ” imi place, e mocheta colorata” ) … ok, cam atat am fost eu capabil sa articulez cale de ceva saptamani (pana m-am dezmeticit bine).
Planuiesc de ceva vreme sa scriu pe aici, dar fie ca n-am avut timp, fie ca nu stiam cum sa fiu “corect” si legitim…fie ca… fie ca…

Ok, azi scriu despre MRM . (divizia online, parte McCann)

Primele impresii la rece “bah, ce eco sunt oamenii astia!” DA! Colegii mei beau ceai, mananca sanatos si merg cu bicicleta (pana la primavara sper sa-mi fac curaj sa imi iau si eu una).
In creatie suntem o gasca de baieti … 5 la numar. Eu, Mihai (Mish), Laur, Radu si Andrei. Eu si Andrei cu textele, ceilalti cu desenatul.
Ca sa ne potoleasca si sa ne struneasca bine avem o armata de accounti numai la feminin. Fete faine si de treaba (deh sa ma pun si eu bine cu ele)… (nu le spun pe nume ca-s mai multe si toaaata lumea stie ca eu am o problema cu numele).

Cum e la noi? Mah, e fain. Si, desi din 5 suntem 3 dobrogeni cred ca “fain” este cel mai bun cuvant care sa descrie atmosfera de acolo.
Personalitatile sunt diferite si se contureaza foarte bine, individualizate fie de obiectele de pe birou, fie de wallpaper…

Laur e one man show. Dinamic si rapid in actiuni, vorbeste repede, mult (bun de discutii) e un argint viu daca se poate spune asa. Bonus, e singurul fumator (happy me ca altfel eram unicul ciudat).
Mihai e unicul motorizat. El are motor (fetelor atentie)! Canta la chitara (sper sa nu gresesc) si e dobrogean. Desi ar putea parea un “spirit rebel” e un om fain, asezat, normal.
Andrei (Hategan) ca sa-l reperati. El e boemul, e un artist (solist The Amsterdams). E chill, pozitiv…deh boem. Dupa cum am remarcat azi, e cel mai “ardelean” moldovean … fiind din Iasi .
Radu constanteanul e probabil cel mai cosmopolit dintre toti. Iese in cluburi, povesteste… isi traieste viata. Nu pare sa faca excese, de fapt niciunul nu e intr-o limita a unui lucru, dar el este “omul cu distractia din cluburi, baruri etc” .

Armata de la etajul 1.
Accountii nostri (fete toate) sunt la fel de diferite ca tipologii dar, despre ele poate scriu peste un an, cand o sa-mi dau seama ce si cum fiecare (da, am planuri sa raman mult pe acolo).

Cam asa s-ar putea traduce MRM-ul in oameni, si pana acum, din cate am vazut oamenii astia fac lucruri faine.
Si ciuda carcotasilor, chiar imi place aici deci nu am ce sa spun de rau (ok, toaleta e foaaaaarte departe, nah ca am spus-o )

Gata si cu blogul pe ziua de azi, mi-am facut datoria de non-blogger.
O seara faina tuturor.

*update: v-am spus eu ca-s uituc? Avem o noua colega (nu spun cine ca nu vrea sa fie celebra) care-i tot dobrogeanca Suntem 4 acum!

 

Despre vecini romani

Draga jurnalule, (neah) …
Partea 1:

Sunt foarte nervos asa ca m-am apucat sa turui aici pt ca n-am avut coaie sa ripostez urat in magazin. Ajung de la munca, la o rezonabila ora tarzie. Ma duc la magazinul de la scara blocului sa-mi iau ca in fiecare seara tigari. O doamna durdulie se uita la mine si cu un aratator ridicat incepe: Dom’le te caut de 2 luni sa te calc in picioare!

ATENTIE: discutia se intampla intr-un magazin de 4×4 m full de oameni.

Doamna: Mi-a spus mie X ca dumneata ai tras cablul de interfon atat de tare ca ai rupt legaturile si tot blocul nu mai are interfon de 2 luni din cauza ta.
Eu: Doamna, eu abia ajung acasa, si nici n-am modificat nimic (intr-un ton impaciuitor ca sa nu fac circ in magazin)
Doamna: Nu nu! Ca mi-a spus mie nu stiu cine ca de la dumneata vine. @#$@#$@#$%%$^&^&% (injuraturi in mijlocul magazinului).

Urmeaza niste riposte ale mele intr-un ton concis si sacadat dar respectuos, despre cum sa nu mi se adreseze si cum ca nu cred ca eu sunt miezul problemei.

Doamna : Da! Ca stiu eu ce faci dumneata acolo, ca nu te gaseste nimeni din bloc acasa si ca vii noaptea!
Eu (uimit cu ochii la vanzatoare): E de la noi din bloc?!

Doamna iese , eu rasuflu usurat ca s-a terminat. Cand de afara aud ” Lasa-l dracu ca stiu eu, #%$%^$^%&%^#$% (injuraturi) .

Ma enervez, o iau pe duduie sa vina sa vada femeia cu ochii ei ca nu-i de la mine. Tot drumul m-a facut de ocara de zici ca furasem usa de la bloc, in gura mare (doamnei cred ca i-a placut).

Ajungem la usa mea, ii arat… se uita, studiaza etc…isi da seama ca nu-i de la mine.
Urca in lift si imi spune “Eh nu-i de la dumneata, o seara buna”

Partea 2:

Cred ca toata lumea stie ca eu, ocazional , ma inund. Dupa ce pleaca doamna, gasesc in usa o foaie A4 scrisa “V-am cautat (….) e o tzeava sparta la dumneavoasta si sa ma sunati (…) ca inundati parterul. “

Sun administratora, ea imi spune ca intr-adevar se inunda la parter, dar nu  se stie de unde si sa vina instalatorul sa vada daca-i de la mine. Eu n-am deloc apa in casa acum, in pereti sau oriunde (nici macar in sticle la ora asta).

Sun instalatorul si ma lamuresc (e un domn f amabil care ma mai ajuta pe mine cand vine mareea in bucatarie).
De fapt problema e asa…la parter e inundatie, de undeva de pe coloana curge. Vecinii de la etajul 2 respectiv 3 nu au guri de vizitare (sunt niste gauri spre conducta) si nu dau voie sa se sparga, etc… sau nu ii lasa in casa.

Si m-au gasit pe mine fraierul SINGURUL pe coloana care are gura de vizitare.

Eh, sunt mandru ca sunt vecin cu oamenii astia!

 

Maldarul de Seriale

Ok, dupa cum TOATA lumea stie in aproape un an am devenit din “om care nu se uita la seriale” intr-un “dependent de seriale” ) .
Astept inca un premiu pentru cate seriale am vazut intr-un timp atat de scurt, iar pana atunci m-am gandit sa le pun pe aici, poate mai are cineva de gand sa vada un serial (merge foarte bine atat dupa munca, dar si in zilele libere cand poti vedea aproape un sezon pe zi ).

Ordinea este cronologica:

Grey’s Anatomy – in Seatle Grace un grup de stagiari incepe o poveste interesanta despre prietenie, medicina si iubire. Meredith Grey este personajul principal si ajunge in scurt timp de la “nenorocita spitalului” la un personaj emblematic pentru Seatle Grace. George, Alex, Cristina si Izzi sunt camarazii lui Meredith in timp ce aceasta creste si se dezvolta in locul unde de fapt, a copilarit. Derek este iubirea vietii sale desi aceasta iubire o sa ii puna ceva piedici de-a lungul experientei de intern. Un serial cu multe intrigi, multe momente emotionante si bineinteles multe cazuri medicale.

House MD.-  Cine nu a auzit de Dr House? Arogant, uneori infantil, antisocial si putin nebun; geniul medical Gregory House conduce departamentul de diagnostic al spitalului Princeton-Plainsboro. Indragostit de directoarea Lisa Cuddy, prieten profitor al oncologului J. Wilson, House alaturi de echipa sa dezleaga misterele aproape ireale ale medicinei. Un serial plin de ironie, drame tratate cu un cinism desavarsit si idile interzise, House MD este un fantastic mod de a petrece timpul liber in fata ecranului.

Desperate Housewives- Daca medicina te incurca, atunci Desperate Housewives este serialul pentru tine. O vizita fascinanta pe Wisteria Lane iti aduce in prim plan 4 pesonaje inedite: Bree -riguroasa, Susan – neindemanatica, Lynette – o mama desavarsita dar si femeie de cariera si Gabrielle – un fost model acum captiv in suburbie. Toata povestea celor patru doamne este frumos impachetata cu ajutorul lui Mary Alice – a 5a prietena a grupului care se sinucide. O groaza de mistere, barfe si secrete murdare ale vecinilor fac din serial un roller coaster plin de haz si divertisment. Toate personajele sunt usor identificabile iar caracterele sunt individualizate foarte bine incat cele 4 prietene devin identificabile inca din primele episoade. Un serial despre “capra vecinului” care cu siguranta va starni hohote.

How I met your mother- Ted intentioneaza sa le povesteasca celor doi copii ai sai cum a cunoscut-o pe mama acestora. Povestea insa pare sa nu fie atat de scurta iar incurcaturile apar la fiecare colt de strada. Indragostit in prima faza de Robin – o nativa din Canada mutata in America, Ted isi povesteste viata si peripetiile intr-o nota relaxata plina de umor. Cel mai bun prieten Marshall alaturi de iubita lui Lily, il vor acompania pe acesta de-a lungul intregii povesti. Don Juan-ul Barney este mereu personajul care incurca treburile dar si piperul din combinatia amuzanta a echipei. Veti gasi in serial o groaza de expresii foarte amuzante pe care nu veti rata sa le spuneti amicilor. A lot of fun!

Criminal Minds- Depatamentul de analiza comportamentala din Quantico va arunca in lumea mintilor criminale. O incursiune absolut fascinanta despre motive si ratiune criminala va va tine aproape de ecran pentru mult timp. Personajele foarte bine conturate, det. Aron Hotchner, David Rossi, geniul tanar Dr. Reid, “baiatul rau” Derek, frumoasa J.J., intriganta Emily si colorata it-ista Penelope va vor dezvalui procesele mentale din spatele celor mai terifiante crime. Probabil cel mai bun serial despre psihicul uman si puterea acestuia de a ucide, Criminal Minds o sa va fascineze.

Bones- Unii ar spune ca e varianta feminina a lui House. Geniul antropolog Temperance Brennan conduce departamentul de antropologie criminalista a Institutului Jeffersonian din Washington DC. Impreuna cu echipa sa compusa din Angela- artistul grafic, Jack Hodgins -un paranoic expert in… gandaci, aghiotantul Zack si psihologul Lance, Bones descopera zilnic ca stiinta nu este mereu aceeasi cu viata reala. Partenerul sau agentul Seeley si Camile (medicul legist) fac impreuna cu Bones o echipa careia niciun mister nu-i va ramane nerezolvat. O serie de crime, cadavre si… da, multe oase o sa va arate o alta fata a psihologiei umane.

The Mentalist – Un serial despre crime. Dar mai mult  despre abilitatea unor oameni de a “citi printre randuri” viata. The Mentalist sustine abilitatile paranormale ale lui Patrick Jane care incearca sa rezolve cazurile complicate ale Biroului de Investigatii – California. Reabilitat dupa ce si-a pierdut sotiia din cauza lui “Red John” un criminal in serie, acesta isi promite sa il prinda pe misteriosul personaj. Bineinteles viata de politist este complicata, iar cazurile nu iau vacanta niciodata.

Psych- Intr-o nota mult mai relaxata si amuzanta Psych trateaza aceeasi tema. In acest caz Shawn Spencer, copil de politist, invata inca de mic cum sa citeasca detaliile pe care multi nu le observa. Alaturi de prietenul din copilarie Guster vor intoarce cu susul in jos Departamentul de Politie Santa Barbara si-i vor face zile fripte detectivului Carlton Lassiter. Povestile au toate o nota amuzanta, iar cazurile par sa se rezolve de la sine atunci cand intra in scena “parapsihologul” Shawn.

Private Practice- O serie noua ce urmeaza povestea lui Addison Montgomery – fosta sotie a lui Derek (Grey’s Anatomy) chirurg neonatolog care pleaca din Seatle Grace sa lucreze intr-o clinica privata din Los Angeles.  Oceanside Wellness Centre este condus de prietenii de facultate ai lui Addison, Sam si Naomi (un cuplu divortat care incearca sa treaca peste ruptura si sa se focuseze in interesul ficei lor Maya. Private Practice va arata cum este viata in L.A. si diferentele majore dintre o clinica privata si spitalul Seatle Grace. Un twist interesant in viata unui medic chirurg si o experienta noua pentru public, Private Practice face din medicina, de cele mai multe ori, un hobby si o pasiune mereu vie.

Alte seriale pe care le-am mai vazut(sau inca le vad)  si pe care vreau sa le recomand din diferite motive sunt:

 

Despre haosul meu

E hai, e timpul sa mai si scriu ceva pe aici. Nu de alta dar sa nu creada lumea ca am murit (nu ca m-ar citi cineva inafara de cei de pe Facebook care oricum stiu ca traiesc )

Am inceput haotic, ma contrazic. Adevarul e ca sunt destul de obosit (nu ma plang).

In timp ce veneam de la munca (in sfarsit am reintrodus cuvantul munca) am constatat ceva. Sunt sigur ca stiam asta de mult, si cu atat mai mult sunt sigur ca eu am provocat. Ascultam muzica, exact ca orice alt om de 22 de ani in pardesiu gri peste un tricou mov(nu cred ca-s multi)…

Probabil ca datorita oboselii si incercarii mele de a ma deconecta, incerc sa fiu atent la cu totul alte lucruri. De exemplu, la reclamele stupide de la zoom (postul ala tv pt metrou etc) sau sa ma uit atent la oameni, la ce fac ei…etc. (tipa de unde-mi cumpar eu cola in fiecare zi spre munca e gravida dar inca fumeaza)

Acum m-am apucat sa fiu atent la muzica pe care o ascult. Probabil ca modul meu haotic de a fi (desi nu stiu cat se vede) se rasfrange si in modul in care arata playlist-ul meu din mp3 player.
Exemplificare:

Atentia mi-a atras-o Shirley Bassey cu This is my life (absolut superba piesa) -eram la Romana. In metrou, am ajuns la urmatoarea piesa IL-Egal -Toate vor (habar n-am de unde o am), apoi Edith Piaf, apoi ceva Eurovision, apoi  Marco Masini, ceva Gigi D’Alessio, Dalida. Si am ajuns pe la Obor. Mai adaug repede si ceva remixuri simfonice (foarte dragute), Rona Hartner si urc scarile pana la etajul 1 pe ritmuri de samba.

Mda, maaaare haos. Probabil asta inseamna ca fie nu-s fan de nimic, fie sunt atat de ametit incat nici muzica nu stiu s-o aleg.  Sau poate inseamna ca urechea mea suporta destule compozitii muzicale (ok, fara manele si hard rock ca in ambele nu inteleg ce spun oamenii).

Daca ma mai uit prin mp3 gasesc aproape toata discografia Lara Fabian ceva muzica “de taiat vene”, bineinteles Alla Pugaciova cu Arlekino, ceva sountrack-uri Tina Turner, Moulin Rouge… si o groaza de alte piese despre care nici nu stiu cum au ajuns acolo.

Ok, sunt haotic rau de tot! Voi ce haos ascundeti ?!

 

Cine gandeste in locul nostru ?

De ceva vreme ma simt iarasi interesat de psihologie. M-am apucat sa fac ceva research, sa mai citesc noutatile in domeniu, asa incat sa ma simt si eu pus la curent cu ce se mai intampla astazi .

De fapt vreau sa va prezint un documentar care m-a fascinat prin realitatea cruda pe care o poate prezenta. Un documentar din anii 90 difuzat si realizat de BBC despre Personalitatea Multipla.

Un interesant subiect care a fost dezbatut de-a lungul epocilor crezandu-se ca e de fapt vrajitorie, posesie demonica si alte forme de “overtaking” asupra mintii noastre. Tarziu abia, a fost descoperit si diagnosticat corect ca fiind o problema psihiatrica, o afectiune a creierului care formeaza alti EU in acelasi organism.

Inainte de a va uita la documentarul pe care sper sa-l apreciati asa cum am facut-o eu, va invit sa va ganditi cum ar fi sa puteti sa vorbiti despre voi la persoana a 3a, dandu-va diverse nume in functie de starea de spirit pe care o aveti . Sa te culci TU sa te trezesti TU1, pe la shopping sa fii TU2 si la un moment dat  sa pleci pe strada, TU 3.

MPD (Multiple Personality Disorder) a facut deliciul cineastilor de-a lungul vremii fiind una din temele cele mai des intalnite atat prin seriale cat si prin filmele horror-thriller.

Pe tema asta va recomand SESSION 9 (2001) un horror exact pe tema asta enjoy.

Si acum minunatul documentar AICI( e un fel de youtube asiatic)

 

Frunza verde… hop hop hop!

Ok, am citit aproape toate parerile despre minunata frunza a Romaniei, sau a doamnei Udrea (daca trebuie sa fiu malitios). Am vazut stirile, am cautat bloguri, am citit si “manualul de brand/identitate” (pe bune, e facut varza) si nu am putut inca sa-mi dau seama de ce tara asta are ca simbol frunza.

Lumea spune ca vrea sa fie analogie pt Carpati si apoi pentru Dunare, altii spun ca e adusa din folclor (vezi “foaie verde”)
Habar n-am daca e furata sau nu, plagiata sau nu (desi e clara asemanarea cu logo-ul firmei de transport); ceea ce ma intriga  e superficialitatea cu care s-au cheltuit banii aia asa de dragul brandingului.

Pe langa faptul ca eu nu ma simt deloc atras de o frunza ceea ce ma omoara pe mine este scrisul. ROMANIA este scrisa cu un amalgam de curbe si indoituri, cu un R si M majuscule (nu inteleg de ce) cu o diacritica de alta culoare (portocaliu). In manualul de brand gasesc clar ” scrisul de mana, rotunjit, inseamna spiritul Romaniei (pe bune ?!).

Imi amintesc eu, si bine fac, ca la o intalnire cu Brandient s-a discutat despre Comic Sans si tot ce-i atat de “jucaus” ca font. Nu inseamna decat copilarism, joaca, infantil, neserios. Asta e spiritul romanului ?!

Apoi, ce-i cu degradeurile alea de verde care vor sa insemne dealuri si forme de relief? Par doar niste taieturi pe litere si nimic mai mult.

Dadeam search pe google ca de obicei cautand alte logo-uri si am gasit o colectie e logo-uri destinate turismului (din 2009) de pe blogul unui designer. Mai mult decat pozele cu logo-urile am gasit cea mai buna si pertinenta parere “In Europa se face abuz de brush-uri”.
Si are dreptate, priviti logo-urile turistice de anul trecut ale unor tari europene si veti descoperi aceleasi curbe si onduleuri complicate.

Tot nemtii domn’le. Se vede seriozitatea lor, imi place logo-ul si elementul grafic (bila aia) e chiar dragut (desi nu stiu de ce, ma duce putin cu gandul la Erickson) . Privind mai departe, pe alte continente n-am putut sa nu admir eleganta si simplicitatea Vietnamului si a Thailandei, iar Indonezia deh, colorata si ea.

Intrebarea e clara, daca nu avem un simbol national recunoscut la nivel international atunci de ce ne chinuim sa facem unul? Cu ce e mai buna frunza aia decat un simbol abstract orice ar fi fost el. (cred ca imi place mai mult logo-ul vechi cu munti facuti din litera M)

Slogan “explore the Carpathian garden” nu-i rau, il pastram, schimba-m logo-ul si facem treaba buna.

Parerea mea: nu ma intereseaza cati bani se “arunca” pe brandul turistic dar sa se arunce cu responsabilitate. Sa vad si eu ceva bun acolo, sa-mi placa, sa vreau sa mi-l pun pe facebook si pe mess si sa-mi fac tricou cu el. Anul asta spun pass, nu imi pun frunza-n frunte.

 

Cand te vinzi… ieftin.

De cand am citit Pozitionarea (adica acum un an) m-a tot intrigat un subiect anume. Brandul de persoana, sau persoana ca brand.

Pana la urma, de cand te nasti pana cand iti canta popa (sau nu, daca te sinucizi) singura menire a ta e sa te impachetezi frumos, colorat si cu funditze incat sa te cumpere lumea. Sa te cumpere amicii, prietenii, grupurile de apartenenta. Te imbraci in fel si chip, faci pe paiata de cele mai multe ori doar, doar sa dai bine lumii.

Dar ce se intampla cand tot ambalajul frumos impachetat nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in momentul in care sub el, e cam zero, sau nimic? Cum te repozitionezi dintr-un om respectabil, o prezenta interesanta intr-o dizgratie a celor din jurul tau ?

Simplu, nu o faci.
De ceva timp tot vizitez anumite pagini de FB doar sa vad cam ce mai apare nou in aceasta repozitionare. Poze photoshopate aiurea si inutil pentru oameni care comenteaza la fel de inutil, doar de amorul artei… si post-uri lame, unde cine stie cine mai baga un like sau un comentariu absolut irelevant pentru bunul trai al ursilor panda.

Ma uit cu stupoare cum exista oameni destul de goi si vagi imbracati intr-un ambalaj protector foarte dichisit care, in spatele unei tastaturi in stil european isi compun o imagine ce oricum n-are nicio legatura cu realitatea.

La ce folos?
Ei, cam asta nu inteleg eu, de ce sa ma bag in photoshop pana nu mai sunt eu, apoi sa dau doua-trei replici destepte cand sunt 100% constient ca de fapt si IN fapt lucrurile stau fix altfel?

La ce foloseste si mai ales cui, aceasta mascarada, acest carnaval de impresii si atitudini care se demasca apoi seara cand publicul a plecat? Sunt sigur ca toti avem apanajele unei personalitati complexe (chiar si la modul cel mai simplu si simplist) care ar putea fi folosite pentru a fascina sau cel putin a atrage persoanele in jurul nostru, incat nu inteleg necesitatea acestor avatare care in fond sunt doar niste roluri (nu prea bine scrise) care se termina… dezamagitor.

Pana ma gandesc la ce personaj voi fi eu, si in ce ma voi metamorfoza (ca tot cica e o perioada buna pt capricorni sa faca asta) inchin un pahar in cinstea tuturor avatarelor pe care le folosim stupid si inutil.

Sa fie bine